penița doare
neștiind de nu ridic ziduri deja înălțate
în rotirea cuvintelor poți lesne s-o pui de-un viol liric
și ți se duce dracului toată șandramaua
încurcând pruncii
la maternitatea hârtiei

&

plouă, plouă-n pământ către amintirea cerului
din viciul inexistenței încă rostesc pe limbi de ființă
ținând în spută afurisenii,
în cearta dintre galop și pasăre
îngerul e-ntuneric

pășind în văzduh ploaia rănește aripile,
e doar o mică depreciere a monedei de zbor

cireașa de pe tortul minciunii e omul,
în amurg intrarea are două ieșiri,
spre Domn ori spre eternitatea morții,
clipe felii, mormântul obez în nunta de plumb

viața mă înjură de mamă
pieptul mamei, golit
de laptele-acela-n pruncie un joint țâța ei

viața-mi dă demâncare minciuna,
nu port vinovăția de a mă naște, aș mai fi stat un ceas în haos
să mă joc cu jucăriile de Facere ale Domnului,
apoi am adormit în mama
băteam prin somn din picioare de ciudă
că mă voi trezi la drumul de carne

sevraj tehnic, Totul redevine