Înoptez în corturile verzi,
norii supărați varsă lacrimi,
adorm
și dimineața se varsă în oglinzi.

Morile de vânt macină tăcerea
cu lupul dacic pe pânza palelor,
la țărm, valurile mării lovesc în timp
cu ape sălbatice.

Mă regăsesc în cuvinte nespuse,
inima bate în silabe
cu vocale visătoare
aninat de păsări cântătoare.