ca pe o tandră asuprire
te simt!
fericire ce-mi eşti, datorie!
când spun că nu plâng-mint!
aşteptându-te
-n acelaşi lan de iasomie...

inlăuntrul meu e un altfel de cer
iubirea e o formă de disperare
intr-un timp besmetic,
tu-mi pui lacăt pe vise
sau... mi se pare?
când tăcerea mă tace
iţi zic
eu trăiesc exodul
nisipului din clepsidră,
aşa arată inima mea
cioburi dintr-un mozaic...
inmugureşte in mine uitarea
de ce oare?
dacă spun că nu plâng , mint
şi mint dacă spun
că nu mă doare...
apari,te ascunzi,te caut ,nu mai stiu
e-un joc de unul singur disperat
din care nu mai inteleg nimic-
esti martorul iubirii mele azi...
de stele cazatoare zgariat...