//
sunt pregătită să-mi cos rănile să pot ieși de printre aceste dealuri uscate / să merg înapoi pe străzile orașului chiar dacă asfatul e fierbinte și ustură dar orașul acesta e liniștit încă motoarele lui torc clădirile se înalță spre cer

îmi pun masca când intru în el văd flori la balcoane / scanez totul ca pentru un test de anduranță

magazinele
trecerile de pietoni
semafoarele care merg în gol
oamenii care merg în gol

& mă întorc înapoi pe dealurile mele uscate orașul rămâne o rană pe pielea mea
pe care soarele o s-o usuce cândva dar nu acum / am făcut o sută de fotografii alb negru le-am developat și în toate era o ruptură așa cum ai despica un știulete pe arșiță
într-un câmp pustiu

am făcut o sută de fotografiii & printre crăpăturile lor se vedea bine doar soarele
un disc roșu, fragmentat, sfărâmițat.