agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-05-22 | |
E greu când slutul atinge pământul
şi muşcă iarba cu otrava-i de gânduri Pe mine cine mă ia în ceara topindă a lumânărilor, Doamne, pentru că timpul nu mi s-a scurs pentru că apa încă-şi mai varsă amarul prin mine când gesturi subtile încarcă fraza cu încă un verb? E verbul cu virgule multe în care subiectul nu mai încape Pasărea duce pe aripi totul. E grea încercarea de acum şi totul îmi pare aruncat printr-o sită prea ruptă să cearnă adevăr de minciună Cu masca pe gânduri merg înapoi să mă caut, Stăpâne, prin rune, prin urme Umbrela-i degeaba plină cu hohote goale din râsul nebunei din plânsul nebunei Capul mi-e plin de gesturi scurtate de slujbe mascate în plictiseli, derizoriu şi-aştept să se-ntoarcă odată cu Faţa s-arunce ştergarul din Sine s-adune risipirile omului, risipirile gloatei. Verbu-i prea plin de nimic şi de toate Anne Marie Bejliu, 22 mai 2020
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate