rostogolesc timpul între noi cu viteza luminii
să nu-mi rătăcesc bucuriile
șoimilor dau pradă umbrele oamenilor ce mi se agață de brațe
în turbioanele sângelui scufund
profilul cianotic al lumii
în paso-doble ies feromoni dintr-un cer adânc
dincolo de orice mască
primăvara și-a ridicat sfioasă rochița
o piruetă șăgalnică pe meridianul cordului
imprimă acorduri stelare
simfoniilor viului

adun focurile din zăbrelele pielii cu tenacitatea ocnașului
și în această dimineață
aștept ca lumea să-și schimbe cămașa de zale
m-arunc în războiul misterelor
cu inocența celui ce-și spală fața în apele soarelui
parfumată de rouă
confirmarea chipului în amfiteatrul inimii
este pașaportul uranic
care-mi semnează aventura în ochiul furtunii
și-mi lipește albatroșii de pleoapă

rostogolesc timpul între noi cu viteza luminii
ecuația iubirii
rezolvă ca un păianjen înțelept necunoscutele
acestei energii în derivă

din balerinii seminței generice primii oameni respiră
o planetă cu aripi