și această zi fusese dedicată memorialului din sfânta elena
o vie
la s
vie
aici lucrurile stăteau la locul lor
înspre n
de la e la v aceeași vie din care se-nfruptau
cei care nu știau cine este el
mi-era de viață & nu începuse
mi-era de perfectul destin
& acesta se mutase mai încolo
toate cântecele pentru care am fost născut
aveau în de sine nostalgia paradisului
pasărea paradisului cufurindu-se
și iată
acest vacarm tradus din cuneiforme
îmi fusese inundată viața de mii de cântece
și pentru toate acestea bob dylan se dădea mare
avea de apărat un trofeu dacă despre america se poate spune
unicul trofeu care valorează exact cât am stabilit eu cu dl. dan ravaru
de la o distanță de 9 (nouă ) mii de km
1$ a se achita de către donald trump președintele usa subsemnatului
1$ exilat în propria-i țară mai sus subsemnatului
ca și cum timpul ar avea minuscule dimensiuni
pentru un șef de țară proptindu-și bombardierele în taiwan
suferind de o melancolie gravă
începusem jurnal de coronavirus
& de la crâșme
însuși macedon avea o cu totul altă dimensiune a modestiei
de a fi om pedestru
nu
împărat
uneori ne secondam
eu istoria lui despre ai mei
el viața femeiuștilor din viața lui
după aceea coboram de la etajul ,,murire”
o femeie născuse nouă copii și eu trebuia să-l conving pe n. manolescu
să i se acorde un loc de muncă în tot cazul criticului de la românia literară
nu-i făcea plăcere să discute despre ce nu-l interesa fără bani
el
care
înțelegea
totul
din
prima
singurul președinte pe care ar fi trebuit să-l aibă românia
mariana avea nouă copii & știa cu cine-i făcuse
pe câmpuri nearate din vremea lui ceaușescu
poemul devine mitologic precum preeria cu iarba sticloasă
(când artiștii nu-și văd de artă)
vine un fel de cutremur
angoasa o definim
moartea nu
potretul artistului la tinerețe începe cu moartea&
curcubeul răsare & apune pentru mariana
la unsprezece mii de m în groapa din pacific
i s-a spus pacific
ca și cum nu s-ar fi știut că de-acolo pleacă taifunul
numai sfinții părinți îl pot abate din drum
când vine molima
vine molima
o auzi
o simți
moartea ne încearcă de departe în cearceafuri ude
de la strănut
vârful omul îngropat în nămeți de strănut
vine îngerul
nimic nu poate să piară