unele exemplare înmiresmează aerul doar când intră
într-o încăpere
pentru altele merită să ucizi
filozofie care nu are nimic în comun cu subsolul ființei

oricărei femei i-ai satisface dorința
urăște
să-i lași vânătăi
voi face iute ce am de făcut
mai repede
decât teama pe care o aud străbătând orașul
prin care mă mișc în voie-
aer
irespirabil

nu-i suport pe cei care vorbesc cu voce scăzută
de atâta mers am senzația că scad în greutate
zidurile par mai înalte
ramurile pe care mă sprijineam când
voiam să prind răsăritul
în felul lumii

răzbunare e cuvântul
pentru care murim îmbrățișați
fără să bănuim
ce drum a parcurs

presupunând că viața are dreptate mereu
ne străduim mai mult
pentru o casă frumoasă
un steag pe gazon
tentații care nu se adresează hoților de poșete

știu cuvinte ce pot răni veșnic
arătați-mi un lucru mai plăcut decât abandonul
sau anturajul nepotrivit

dacă stau liniștit n-o să mi se citească pe față
bucuria că pot face propriile alegeri
moartea nu te schimbă
îți arată doar cine ești cu adevărat
iubirea are 30 minute mai mult decât ceilalți oameni
să mă îmbie cu privirea aceea mistuitoare,
vine de la sine:
fac cinste, soldat!
desigur
nu ar trebui să ajungă un obicei
această manifestare vie a destinului

atunci când dragostea a dispărut
m-am întins pe locul în care stătea
am simțit
golul cu care dorul îmi sfâșie carnea
de parcă nu ar fi fost niciodată

dumnezeu acoperă oglinda din casă