Somnul se joacă în noaptea boreală și rece
O femeia a trecut pe podul ce se ridică
Un vaporaș se târăște pe ape,
Niște nori albi se apropie de la nord
Păsări de noapte zboară peste maluri
Un vânt rămuros adie cu răcoare
Străzile se despart de o parte și de alta.

Tu te apropii cu o răsuflare domoală
și părul legat ca o rusoaică,
Ochii albaștrii cu genele ridicate
Vor privi cu admirație fluviul,
Întoarcerea în orașul și el alb
În care oamenii au mersul hotărât,
Clădirile au o aură solidă și solemnă,
Închid în liniștea care alungă mânia
Întunericul fără straie, rămas lipsă,
Lângă tine se naște o căldură cu mâini.

Când marea se umflă de valurile nordului
Ca o poveste care nu s-a spus,
Steaua nordului nu se lasă dusă,
Pe noi ne învăluie un somn cotropitor.