Lunare trene largi de gânduri luminoase
La marginile jertfei aprind lumini cerești
De fiecare dată când dragostea se-ntoarce
În suflete golite de traume omenești.

Atăta sete-n ele zăcea până la stele,
Atâta goliciune ca-ntr-un burete stors,
Încât iubirea caldă s-a-nmlădiat în ele
Și planul vieții sfinte în toate s-a întors.

Cum răbufnesc vulcanii, cum trăznetul aprinde,
Așa devin toți care de dragoste sunt plini:
Înving prin bunătate, tot ce clădesc surprinde;
Făptura li-i-nstelată și toți se simt deplini...

Desigur, fiecare simțim în noi tandrețe
Chiar bâjbâind nostalgici la margine de drum.
Visăm schimbări rapide, croim planri mărețe...
Vrem tansformări? Prea bine! Să-ncepem chiar acum!

Glen Ellyn City, 10 iunie 2020