oraşul fusese părăsit definitiv de cărturari
recitând poezie patriotică de 1 mai 23 august
15 iunie 30 decembrie în toate zilele nopţile şi anul
mitraliaseră toate sărbătorile
bunacredinţă se adăpostise în şepci de miliţian securist
eminescu râzând şi plângând legionar comunist unionist
zoe dumitrescu-buşulenga avea o voce tresăltândă
einstein descoperise teoria relativităţii mai înainte
uimit urcase în ceruri & coborîse
pe o stea nevăzută la ipoteşti
ascuţindu-şi auzul partidul comunist se afla deja acolo
etern omagiu la muzeu scaunele erau perfect aşezate
călare pe un dromader alb vizita preşedintelui tovarăş
speriase n-v-e-s sălbatic se omagia orice
frunzele melcii dealurile de la mărăşeni
voievozii pe care nu-i cunoscuse nimeni
buricul pământului era în românia şi tot aici a şi rămas
toţi erau lăudaţi mai cu osârdie răposaţii
pentru că eram singurul din oraş
care cumpărase tomul
cu scrisul său subţire ca laserul
petru creţia mi-a scris o dedicaţie
cât toată istoria literaturii române
eminescu plecase dintre noi
şi petru creţia şi noica şi al. oprea
şi alţii şi alţii şi alţii & toţi ceilalţi
mai apoi