am tot vorbit despre tine
ca despre un gând încolțit în inimă
în așteptarea frunzei
creșteai înăuntru
și-atât

n-am îndrăznit să suflu-n iaurt
și-am ales o ciorbă cumsecade
nici caldă, nici rece
până întâmplarea
ca toate întâmplările
trece

am vrut să trec și eu pe malul celălalt
dar podul deja era dărâmat
(nu, nu-i așa cum spune jocul
întâmplarea a venit
și l-a luat)

rămăsese doar o idee de balustradă
cât să te sprijini într-un dor
și să treci
(gândul se rătăcise de cuvânt
pe-ntunecoase poteci)

în vremurile acestea
nici dorul nu mai e ce-a fost
cum să treci dincolo
cum să treci?

am făcut o poză celuilalt mal
s-o arăt mai apoi
vreunui zburător virtual

și să-i zic:
treci tu
eu rămân aici
în așteptarea ultimei bătăi de frunză