cuvântul vine dinspre Eminescu
ca o sărbătoare cu azur pe gene
în care îngeri se reculeg

îl putem auzi ca pe rugăciunea
înălțată de puii păsării
în așteptarea părinților
plecați după semințe de rod

îmi spui
el este ziua noastră
cu miros de floare albastră

eu tac
ascult adierea înrourată cu sunet de bucium
care vine să tămăduiască răni


împreună îi păstrăm jilțul din capul mesei
la cina cu răsărit de lună și cântec de greier
întru împlinirea cuvântului
fără de care lumina nu ar fi întreagă