Când nasturii , nuferi pe pieptul iei
se desfac grăbit cu degetele,
simți nerăbdarea cum curge ca mierea.

Așteptarea se absoarbe până piere
din priviri fără cuvinte,

rodul trupului respiră ritmul
în fructele coapte,
totul se precipită în clipele roșii
alunecos prin simțuri.

Palmele cu degetele fără astâmpăr
se joacă pe pielea trandafirie,
săruturi de contopire visătoare ca rapița
privesc macii treziți din somn
aprinși ca stelele prin grâu.

Cât să mai iubesc încât inima să urce
și nimic să nu se piardă
din gustul zemos al fructului copt.