agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-06-23 | |
eu m-am născut într-un sătuc de deal
unde am învățat primele rugăciuni unde am învățat să nu rostesc minciuni și să iubesc frumosul sfânt Ardeal. îmi amintesc copilăria mea din bojdeucă de căldura mamei cu dragostea în sân de patul cu pled alb și saltea de fân de firea mea ștrengară zăpăucă. îmi amintesc de plimbări prin pădure când tata mă ducea să culegem ciuperci când strângeam în poală chiar și melci cum îmi umpleam găletușa cu mure. îmi amintesc de scăldatul în rău în pielea goală dar mereu fericită când săream în valuri din bătrână răchită și nu puteam să-mi țin fanteziile-n frâu. îmi amintesc de verii mei primari când ne jucam cu o minge din cârpă când ne dădeam cu sania în vechea râpă și nu credeam că vom fi și noi mari. aveam două capre le duceam la păscut și-mi potoleam setea cu laptele dulce nu știam de griji care să mă încurce și timpul îmi părea onorabil plăcut. îmi amintesc că îmbrăcam rochia mamei brodată la guler cu dantelă albă și îmi puneam în gând frumoasă salbă și rozariul cu cruce din colțul ramei. îmi amintesc de mersul la biserică de cântecele mamei aproape de altar mă ridicăm mereu pe un spătar voind să ating și eu lumina sferică. îmi amintesc de Duminici cu hore în sat când părinții mei pluteau peste opinci nu știau atunci de suspine și frici doar bucurii spre cer au propulsat. îmi amintesc de mama la război de țesut țesea pleduri și ștergare zi și noapte îi auzeam mereu rugăciunile-n șoapte lacrimi în ochii ei adesea am văzut. tata avea o vie și ce mult o iubea o îngrijea cât era vara de lungă urcată pe araci cât să o ajungă roadele-i dulci bogate le vindea. mă amintesc în cireșii mătușii Ioana bucurii zemoase dulci aveam pe săturate strângeam în mine amintiri nemăsurate și seara adormeam când sărutam icoana. șapte ani Acasă au fost plini de iubire de o credință care cuprindea tot cerul în izvor de taina mi-am umplut ulciorul exprimam recunoștință prin vorbire. îmi amintesc de vremea cu colinde când satul îmi umplea traista cu merinde.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate