agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-06-23 | |
Mergem încet, spre Marele Hazard,
în liniștea de dincolo de lege, pe unde zboară îngeri cu ciomege, pe unde-n ape ruguri ne mai ard. Ne ducem simplu, fără de-a alege spre care căi din nou, în care gard, ca bilele-ntr-un joc de biliard împinși spre pribegiile pribege. Când drum-nainte-i dis-de-dimineață și-n mersul nostru-s țintele puhoi, ne-amestecăm cu zorile de ceață, ne pierdem pașii-n urmele de ploi, de rătăciți, plecați din fortăreață, ca și soldații marșului-napoi. Plecăm… (sonetul despărțirii de Vulcan) Plecăm de-aici, ne smulgem ca din vise, spre dimineți de ceață și vâltoare, pe unde-a fost și e îngrijorare, iar zările se-nchid sau sunt închise. Din hora noastră ca o-mbrățișare, ce-a fost sortit să se întâmple-ni-se, din univers de veselii comise, ne ducem către marea distanțare. Și locul nostru-n gol se va preface, iar inimile, duse din Vulcan, vor mai păstra și ele, ca-n găoace un vid teribil, greu și suveran, ce s-ar sfârși în alte zori, de pace, când ne-om întoarce,-aceiași, peste-un an. ”Ia`și scrie”, La mulți ani!* Trei ani ca niște șiruri infinite, ca degetele strânse-n rugăciune, trei ani în miez de roade mult mai bune, decât au fost tulpinile pornite - cu Prutul ca un brâu fără hodină în strângerea de frați și surioare, cu steagul nostru dincolo de soare, purtat pe umeri strânși de ani-lumină. Triumvirat de energii ferice, sub semnul veseliei încântate și-al plinului de creativitate, în ochii lumii-au dat să ne ridice ca niște aripi prinse îngerește ori horă-n învârtiri de zeppeline, de la Tomești la zările alpine, ce-n vis de înălțime ne va crește. La Copăceni, pe-a Bardului potecă, la fel ne-au fost și cântecul și ia, din Chișinău, ce dulce Bucuria ne-a strâns în mijloc de Bibliotecă! Veniți cândva, n-am mai aflat plecare din Pădureniul raiului aproape și încă lunecăm pe niște ape din locul lui cu sălcii zâmbitoare. Încoronați, cu dragoste firească l-am plâns sub tei pe cel Nemuritor, iar el ne-a plâns, cu infinitu-i dor de-a ne vedea plângându-l fără mască. Nici Țuțora în inimi nu ne tace - pridvor de uriaș fără de toane ne-a-nlocuit jeliri de ghinioane cu versuirea blândelor noroace. În casa lui de geniu ne așteaptă de-acum Kogălniceanu, în curând de auriu cuprinde-ne-om, pe când urca-vom de prin cețuri înc-o treaptă. Și-n versuri și povești, tot mai umani, ne-om întâlni din nou și ne-om cânta cel mai frumos de cum s-a fost cândva un ”Ia`și scrie”, zilnic, ”La mulți ani!” *25.07.2020, 3 ani de la ”nașterea” cenaclului ”Ia`și scrie”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate