Șapte zile, șapte Trâmbițe

Înconjurăm cetatea
Ierihonul e cucerit

pietrele cad una câte una
Aud zgomotul ca pe un tunet ce despică lumina

Șapte zile au fost
când am crezut în izbândă

M-am văzut apoi în oglinda unui semen
Începuserăm împreună cucerirea
Umăr la umăr
Pas lângă pas
Fiecare cu trâmbița lui
Fiecare cu propria îndârjire
primită ca dar
Am intrat în cetate cu aceeași îndrăzneală
Credeam firesc în izbândă

Șaptezeci de luștri ca șapte zile
Oglinda – deformantă ori adevărată?