agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-06-26 | |
mi-am imaginat lucrurile ce-mi aminteau de tine,
conversațiile de pe facebook, whatsapp, mesajele pe un stick. dacă voi uita, să-mi amintești clipele care ne-au scurtat viața în cel mai inteligent mod, pauzele pentru fumat sau episodul trăit cu intensitate: doamne, dacă scap și din asta, n-o să mai fac niciodată. de fapt lumea se teme mereu, m-am gândit să nu las pe nimeni să-mi spună: acum nu este momentul! apoi te obișnuiești și uiți, încerci să supraviețuiești, să rămâi tânăr. de când te-am cunoscut, am căutat perfecțiunea în tot ce făceam, faptul că nu am cunoscut suferința era puținul din ce voia celălalt eu să-mi transmită, astfel încât să mă agăț de rău ca unul care a renunțat să mai creadă că are o parte umană ce speră să îl oprească. oriunde, cu oricine ai fi, nicăieri nu-ți stă atât de frumos ca în viața mea, disperarea face cale întoarsă când îmi povestești despre albumul nostru cu fotografii. mi-am zis să recunosc dragostea în fiecare răsuflare, ceașcă de cafea sau în fiecare viață pe care o iau. când m-am întâlnit cu dumnezeu, am crezut că era proprietarul benzinăriei; până la urmă s-a dovedit că deținea tot orașul. mi-a zis că pot să fiu primul și am fost, au urmat nopțile în care îmi făceam griji: banii, femeile, banii, nevoia de putere iar banii. nu-mi dădeam seama spre ce mă îndreptam, dar îmi plăcea lipsa proteinei; cei de la sănătate au făcut un anunț: mâncați fără carne? de-asta nu sunteți fericiți! am vrut să mă îndrăgostesc, să văd cum e să traduci cu precizie minciunile altora, să înving gravitația, nu eram destul de speriat încât să ofer această consolare victimelor mele, iubirea era cea mai bună dovadă că El a vrut să fiu fericit. gândul că toate vor trece într-o zi m-a costat o avere, faptul că deși nu știam ce să fac cu viața, mi-o trăiam din plin atunci când te-am sărutat prima oară, iar tu erai cea mai frumoasă din restaurantul acela plin de femei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate