umblu prin pădurile nordului am inima plină ca urletul unui lup

ce tocmai a ucis un cerb am ochii cerbului privind spre cer

am cerul în aorte bine legat de gândul sinucigaș

am gândul sinucigaș am lașitate prin coroana de frunze

unde nu se mai vede burta soarelui umflată și flămândă


foamea celui care știe să piardă

frumusețe și amintiri

curgeți ape curgătoare până vă vor opri barajele

așa ca tristețile

am pașii pe mușchiul verde și negru

acolo îmi pun corpul să doarmă

stralucire doar în minte

în jur intuneric

urletul lupului

care îmi șoptește un cântec de leagăn

curgi frică, te vor opri iernile aspre și geroase

curgi frică la fel ca o zăpadă murdară și noroioasă

până la inima mea platoșă neagră, îndurătoare.