I-au înflorit obrajii,în gerul îndârjit
Și nasul și gurița parcă i-au amorțit,
În poarta veche așteptând,
Cu ochii dilatați scrutând
Umbra omului iubit,
Pe drum venind.

Și când el vesel apăruse,
Sub clar de Lună plină,
Ca prințul din Povești nemuritoare,
Tinerei fecioare, obrajii calzi i se înroșiră
Și ochii de fericire îi lacrimară,
De dragul celui ales,celui iubit.
Și jar le-a fost sărutul,
Ce le-a pecetluit în suflet legământul,
de mire și mireasă.
Așa e cu iubitul,
Te încălzește și în gerul cel mai crunt.

14-02-2019