parodie după Să nu m-atingi
de Carolina Baldea

Să nu strănuți, c-ai să împrăștii gripa
Și virusul ce-amușinând fisura
Imunității tot va prinde clipa
Să-mi crească progresiv temperatura!

Să nu strănuți, căci totu-n jur, – un metru,
Va căpăta aspect de nebuloasă,
Mercurul n-o să-ncapă-n termometru
Și brusc se va preface în angoasă!

Să nu strănuți, căci nu ți-ai pus nici masca
Pe care-am dat aproape o avere,
Și-o să-mi transmiți năvalnic nefireasca
Ardoare de-a-ncălzi calorifere!

Să nu strănuți sau folosește cotul,
Că-nfiorat de molima haină,
Cu tine-n gând, acasă, ca netotul,
Voi aștepta să ieși din carantină!

poezia originală

Să nu m-atingi
de Carolina Baldea

Să nu m-atingi, c-ai să trezești femeia
Care de veacuri parcă doarme-n mine,
Căci palma ta, care miroase-a viață,
Mă înfioară și mă arde-n vine!

Să nu m-atingi, că-n cercuri sângerânde
Reverberează-n trup trăiri ascunse,
Ce brusc ațâță focul ce mocnește
Sub prefăcute liniști nepătrunse!

Să nu m-atingi, c-ai să topești ghețare
În care inima mi-e-ncătușată,
Și-am să mă scurg apoi nestăvilită
În trupul tău, și-un fluviu voi fi toată!

Să nu-mi atingi cu palma nici chiar umbra,
Căci și ea se-nfioară când te simte,
Rămâi în fața mea, doar mă privește
Oricum te am mereu, în trup și-n minte!