Este unde în mod normal aștepți mai puțin -
și nu văd roșu/ senzorii se potolesc
treptat/ motorul nu mai oprește la frînă /bujiile ard ca noi
sun pentru diagnoză hibele dispar
uneori cred că cineva repară, complicitîndu -mi mașina
(duminica, dacă lucrez la ea
nu pot să n-o lovesc sau zgîrii urît, să nu iau șuruburi în roți)
și iar spun că cineva mă urechește iubind
nu-i sunt indiferent oricum-
spun aleluia

alteori girînd un genunchi/ un rinichi/ mă dojenește.
atunci chiar ne certăm/ uit cu cine vorbesc/ uit de smerenie/
de bunul- colericul- simț, pandemie, frica de doctori,
iar nu port ochelari de aproape
(mi-a scos o așchie ce aterizase sub pleoape
ca fulgul...tot cineva)
ochiul era vertmillon transparent
ca un fluture

acum spun despre acel lucru drag: îmi dă răspunsuri la așteptări
mai aruncă o lucrare jos, o dată încă o dată pînă se rupe apa
am înteles fac din astea două sau da ai dreptate
semisferele sunt înclinate pe ax
de aceea nu-mi-le-lipeai.

la final ne împăcăm
și înțeleg mai ușor că cineva/ cineva/ adevărat este .