de pacientul unu nimeni nu face vorbire

doar de la doi în sus pornește monologul

și traficat devine iute vlogul

de-ndată ce pansăm călcâiul lui ahile

încă neclar îmi pare-acum al doilea pas

să mă înveșmântez oare în negru să incit

toți câinii-mi albi pe nulul de pripas

rămas cu cafeluța-n gușă ilicit

sau să îmi cat pereche pe islaz

la starbucksul pustiu să o invit

să ne bem mințile până-n amiaz

la zi să zămislim copii de antracit

căci pacientul unu sunt chiar eu

când calc pe nori din cer zvonește ropot

sunt pretutindeni și nimic în releveu

de parc-aș asculta atent ca surdu-n clopot