două nopți cu lună plină și ea deja îl iubește,
trebuie să recunoască că Olimpiu a cucerit-o,
au stat împreună ascultând zgomotul valurilor în iarnă
și s-au încălzit la centrala electrică care troznea poetic,
ca o sobă ecologică cu lemne

ce poate fi mai frumos, privind luna prin caleidoscopul
electronic, care permite modificarea mărimii, clarității și nuanțelor,
decât să fii alături de un bărbat tânăr și cu gânduri curate,
care nu fixează niciodată aparatul la modul de ceață,
pentru a nu părea nesimțit și prea îndrăzneț,
pentru a lăsa femeia să aleagă ea ce îi place, cu mintea limpede

Dumitra a ales singură ambianța – susurul unui izvor din Guatemala
și luna ușor palidă, rozacee, precum vălul unei mirese
la a doua tinerețe
ea, care nu mai e tânără și va trebui
să își facă transplantul de inimă cât mai repede, dacă vrea să
iubească acest bărbat, undeva într-una din oazele artificiale

el i-a cumpărat o prăjitură electronică cu aromă de ghimbir
și rubarbă, colorată portocaliu palid, ca luna aleasă de ea;
ea a gustat din dulce pe gastronet și i-a mulțumit
că nu mai trebuie să gătească ea desertul,
și în plus face economie și nu consumă calorii,
dar i-a trimis și ea ceva în schimb la post restant –
una dintre picturile ei, o combinație de cartoane colorate,
lemn de bambus exfoliat și plastic plurigen,
care se rotea după lumină precum floarea-soarelui,
precum oamenii care se caută unul pe altul când se iubesc

la sfârșit, ea a semnat lucrarea cu câțiva stropi de apă colorată,
care țâșneau artezian strălucitori, numai atunci când
cei care priveau tabloul erau emoționați, modificând temperatura
și încărcătura electrică din jur