agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-07-17 | |
au murit în tăcere animalele sacrificate de noi
într-o zi frumoasă de primăvarâ. am tăcut și n-am spus nimic. ar fi trebuit să luăm cuțitele și să le ștergem de hainele noastre încet, cât mai încet ca să avem timp să ne gândim. probabilitatea de a ne simți vinovați a fost aproape egală cu zero. am mâncat carne când soarele strălucea viu și era amiaza iar frumoase fete ne serveau la masă. ceva ne-a plăcut din ce era în atmosferă dansul, bucuria că trăim, norii pestriți care alunecau încet pe cer schimbând din când în când direcția umbrelor. decorul s-a închis ca un film cu the end. o cortină neagră și zeci de nume care făcuseră filmul se derulau pe o muzică lentă. cu tine eram de mână când ne-am dat seama că nu eram fericiți. doar o clipă atât a fost. tulburătoarea clipă în care am supraviețuit ca niște flori udate rar, rămase la marginea meselor. am luat cuțitele și le-am șters de hainele noastre. eram impuri și săraci. dincolo lumea fremăta încă. femele și masculi toți laolaltă zâmbeau și mâncau în continuare. zâmbeam și noi dar auzeam strigătul animalelor. și era o zi frumoasă de primăvară în care ne-am lovit sufletele de ale lor cu un bang ce a dat naștere la o nouă zi în care am uitat tot. filmul nu se terminase. eram într-un intermezzo sacadat în care soarele se făcea din ce în ce mai mic. și n-au mai fost zile de primăvară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate