”maximilian și marilena se vor căsători,
el o va aștepta cu un buchet de roze albe și două verighete
în fața templului lui dumnezeu, unde turla clopotniței
se întoarce după soare de trei ori pe zi și bate clopotul
pentru botezuri, nunți și înmormântări

ei sunt doi oameni supernali, departe de lumea infernală
cu aeromobile care gonesc pe autostrăzile cu 3 niveluri
unde chiar și bisericile nu mai stau pe loc,
chiar și muzica clasică nu mai cântă andante grazioso,
și gospodinele nu mai robotesc aproape deloc,
preferând exercițiile de fitness magistral planificate în funcție
de plusurile și minusurile organismului”

astfel scriau rudele și prietenii celor doi,
într-unul din ziarele electronice private ale momentului

corespondența dintre maximilian și marilena a fost obiectul
unui studiu psihologic complex, din categoria arheopsihologiei,
fiindcă povestea lor de iubire s-a derulat în secolul 23,
cu trei secole înainte de timpurile noastre,
în era hipernetului, care putea transmite instantaneu
surogate de parfum, atingere, sunet, gust și imagine

prin urmare au fost studiate urmele de dermatoglife
găsite pe hârtia scrisorilor celor doi, pentru a înțelege
dacă, din punct de vedere genetic, cei doi erau compatibili,
ulterior s-au studiat diferite însușiri afective sau cognitive
ale celor doi, prin analiza semantică și descriptiv-evolutivă
a celor 123 de scrisori de dragoste ale celor doi,
un fel de relicve sfinte în viața lor, deoarece ei plătiseră mult
pentru a fi în posesia unor coli de hârtie și învățaseră
să scrie în trei alfabete dispărute și 10 limbi diferite

marilena purta pe stradă încălțăminte digitigradă încă la modă,
călca precum o gazelă și avea o bustieră strânsă,
cu efect de înălțare a sânilor,
iar rochia ei cu trenă lungă la nuntă părea să îi prelungească
prezența delicată și tandră la brațul lui maximilian,
fiindcă femeia este o creatură fragilă,
care are nevoie de un braț care s-o îndrume și s-o protejeze

invariabil, scrisorile ei către el încep cu
”bună ziua și ziua bună, dragul meu” și se sfârșesc prin
”cu același drag de tine, semnez”, în timp ce scrisorile lui
afișează o gamă variată de expresii introductive sau finale,
ceea ce trădează idealul lor de soție neclintită,
ca o casă de modă veche și ecologică, unde natura e stăpână,
mai puțin noile beneficii ale tehnologiei de vârf,
în timp ce bărbatul se poate aventura
pe cărări mai puțin umblate

nu e scopul nostru de a expune concluziile acelui studiu
arheopsihologic, vă lăsăm pe dvs. să ghiciți dacă luna nouă
era sau nu ca un tremolo de vioară magic
în lumea supernală a celor doi,
unde cuvântul iubire nu prea era rostit, dar totuși era…