cel care poate admira un apus fără să-l constrângă
să se muleze pe tristețea lui
se așază cu mâinile pe genunchi și ascultă cum curge
timpul cu toate legile gravitației și tăcerile lui solemne

maidanezii nu mai sunt protagoniștii zilei nici criza
economică din Grecia păsările nu mai pleacă
din anotimp doar oamenii migrează un terorist
sângeros taie și spânzură în numele dreptății
un virus ne seceră visele cu o precizie de lunetist
la fiecare fereastră atârnă măreț întunericul

iar eu aștept ziua când în piept îmi va crește o altă inimă