urmându-l pe gaugain același poem
pe drumuri de piatră seacă
îți deslușeam sensurile alintul
se curbau onomatopeele
brusc prin inima ta treceau toate șoselele
ca la o paradă a semizeilor se aliniau
creșteau ierburi adevărate pe dealuri adevărate
nu din filme nu din far west nu din noi
zborul tău înspre mine
al meu înspre liniile din palma ta
te iubesc mai mult decât vibrația
mă simți & nu mă poți aduce
te simt & sunt din ființa ta genuină
spun da & răspund da tuturor celor
pe care nu i-am cunoscut niciodată
probabil
siberia
cel mai întins poem
cel mai dulce poem
cel mai febril
din mine & din tine
inventasem începutul lumii
se murea
era anul covidului
plânsesem la cape town
printre leoparzi mai poți plânge
cu viteza luminii în desfășurarea ei
leopardă
spune-mi de ce mor
dacă mă iubești
încotro este această linie
dintre dealuri dintre sânii tăi probând rochii vesele
mereu verzi precum soldații americani
aterizând într-un război nemercenar
înfingând drapelul
știi tu
se face o zi nesfârșită de iulie
nu știam că există calendar
în orice caz nu pentru mine
în orice răspuns la posibila întrebare
dacă a început sfârșitul lumii
dacă vom supraviețui
dacă vom isprăvi
dacă nu vom accepta cip-ul
dacă voi avea atâta putere să cucerim
înaintez cu o singură dorință
ai o singură dorință
care-ți va fi îndeplinită & mă crezi