M-am ascuns în globul
albastru al ochiului meu
trăgând în urmă cristalinul
ca pe-o ușă, puteți oricât
să mă strigați să ies
de-afară, c-aici lângă
proiecția orelor mi-e bine

Cu capul de retină sprijinit
întins, căzut în letargie
prin genele întredeschise
mai văd copacul
în care experimentați pe viu
legenda lui Icar

Și stând picior peste picior
în liniște pot ploapele
să mi le las
dar când ați terminat cu joaca
treziți-mă să tai copacul


1977