“... o mică schimbare într-un loc dintr-un sistem neliniar determinist poate duce la diferențe mari într-o stare târzie.”


cândva aveam un dar fermecat
era suficient să-mi doresc ceva
și lumea întreagă se dădea de trei ori peste cap
să-mi îndeplinească dorințele
înainte de primul cântat al cocoșilor

mi-am dorit să scriu
și cuvintele mi s-au născut singure
îmbrăcate în cele mai frumoase haine
au dansat în ritmul bătăiilor mele de pleoape
până când o moarte
le-a despărțit
cum se despart apele de uscat

apoi într-o zi oarecare
mi-am spus: vreau să iubesc simplu
cât se poate de simplu
să iau un om de mână
să-l modelez după chipul și asemănarea mea
să împrumut chipul și asemănarea lui
să ne ducem în spate nefericirile, păcatele, războaiele,
până devenim amândoi
același steag alb

ceea ce n-am putut avea
mi-am dorit să urăsc
și aurele noastre s-au dat peste cap de o mie de ori
au căpătat culoarea unei zile fals fericite

tot ce a venit după aceea
a fost un bonus de care nu mi-a mai păsat

apoi mi-am dorit să uit totul
să nu fi existat nimic
nici început nici sfărșit
nici o dorință îndeplinită

atât de intens mi-am dorit
încât amintirile s-au retras brusc
ca un val după ce îți taie respirația

nu m-am mai recunoscut

și tot așa
pâna când la capăt de drum
am rămas fară vise
fără copaci sub care să mă odihnesc
realizând că de fapt
orice dorință îndeplinită într-o viață
stârnește inevitabil un uragan
în cealaltă