În seara de dinainte să pleci
a început să plouă.
Cu fulgere și tunete reci,
exact cum ne place nouă.

Tu mă priveai
cu ochii zâmbitori ai mamei.
Eu ... îi purtam
pulovărul verde.

Simțeam amurgul
coborând visceral.

Și ne-am întors privirile
spre norii ce intunecau cerul.
Doream ...
Tu,
orizonturi îndepărtate
și fulgerul surâdea diabolic.
Eu,
secunde dilatate
și tunetul plesnea ironic.

Stropi mari
în dans pe alee
ne hipnotizau
emoțiile.

Am început să vorbim,
să râdem,
am închis ochii
și zâmbind,
ți-am dat drumul să pleci.


(Adelinei)