Am viață de când îmi aduc aminte de mine
doar nopțile sunt furat de vise, din ea,
iubesc prima rază de soare a răsăritului
ard de pasiune uneori ca soarele de vară în miezul zilei
mă scufund alteori în visare ca un batiscaf în căutarea liniștii pe fundul mării

Privesc de multe ori fără țintă depărtarea
și nu mă simt responsabil de privirea mea,
atunci versul unei noi poezii răsare ca vrejul de fasole din poveste
și crește și tot crește în rime, în mine,
în tine...

Nu vreau sa rescriu viața ci s-o pictez în felul meu
nu vreau să judec, să condamn semenii
ci doar sa îi înțeleg mai bine
pentru ca astfel IUBIREA să nu mai fie un vers eminescian pe o pagină uitată de carte
ci sa fie alchimizată într-un chip de om
în mine,
în tine
sau în povestea noastră...

Am viață
și acum știu cum să ți-o fac vizibilă,
prin iubire.

27 iulie 2020