în această vară distrofică
ai băut până la sațiu porția de cucută
din ochi orbi

din spaima de-a fi ai excizat adevărul oaselor
umerii s-au frânt
lumea dintr-o coajă de nucă
ți-a aprins visele

du-ți inima sub lună
ți-e străină
de când a uitat graiul păsărilor

mareele vor scoate din adâncuri
ceruri de sare

urmele tale radiază periculos timpul cu supernove
care n-au învățat încă
alfabetul cărnii

gura dimineții se umple de sânge
tușiera umbrei se crapă
vara își bea spasmodic deșerturile din artere
bulimică

pe o mare de flăcări inima ta întoarce arcul clipei

într-o pupilă virgină
trezirea
este opțională

numai cusătura de infinit nu este facultativă