Respir cu ochii-nchiși ofranda vieții
Împărtășită de copaci bătrâni.
Tăcuți ei stau în taina dimineții,
Soldați uitați ai graniței stăpâni.

Ei se înalță lance către soare
Ducând pe umeri aspre amintiri.
Martori de sânge și oroare,
Sunt încă străji-n-atâtea clevetiri.

Nu și-au plecat fruntea la încercare
Și în genunchi nicicând nu au căzut.
Au stat ei drepți când noi cădeam pentru hotare
Și ne-au acoperit trupul pierdut.