Amurgul meu sunt zorii ce-aprind noi răsărituri,
Străluminând magia tărâmului de vise -
Victorios și straniu, cu răscoliri de mituri
Ori cu ecouri demne și treceri interzise.

În zborul lung prin lume, târâș sau la-nălțime.
Sădisem „Pomul vieții”, iar azi e plin de rod:
Am grele crengi cu fructe care sunt dulci, sublime,
Și altele amare; doar viermi grețoși le rod.

Cu-aplauze sau sudalme, eu mers-am înainte...
Nicicum vreo barieră nu-mi smulse-al meu avânt
Chiar de-mi loviră capul și inima fierbinte,
Slăvit-am Libertatea și Adevărul sfânt !

Minunea tinereții mi-a tot fugit din vine,
Dar azi înțelepciunea mi-e mai de preț ca ea,
Căci Universul vast îl simt intrat în mine,
Încât întreaga lume e-o mică umbră-a mea !

În caz că-i doar părerea ce mi-a dictat-o știința,
Vă spun că-nțelepciunea mi-a dat-o Dumnezeu,
Pe care unii-L neagă, dar le repet sentința:
„MAI SIGUR EL EXISTĂ DECÂT CĂ EXIST EU !...”

Glen Ellyn City - 5 aug. 2020