pentru că visele seamănă cu meduzele
minunate care plutesc pe oglinda mării
îndată ce mâna lacomă se întinde spre ele
târându-le spre țărmul de veghe
ele își pierd grația, splendoarea culorilor
și se prefac într-un cheag vâscos
uneori însă se întâmplă ca cel ce se trezește
să mai păstreze între degetele crispate
un capăt al minunatelor plăsmuiri nocturne
care mai lasă să se bănuiască
strălucirea, farmecul formelor și culorilor