agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-17 | |
Dintr-un arc
aurit - albit de gânduri - în buclă aidoma spirală, dintele ceasornicului pune în mișcare cercul. Iarba privește în cer. Nu vede nori, doar sticla mângâiată de soare. Multe insecte cad - fulgi - peste vârfurile firave, netezite de pașii copiilor... Instinctul mușcă și mângâie din automatele încarnate. Se zbate între fluide încriptate cu nebănuite sfințenii. Gândul nu mai poate să-și trezească trupul făcut spre limită și desfătare. Arcul, de acum platinat, are tensiunea echilibrului indiferent; oricât ar vrea, și, orice ar vrea poetul ăsta dus de natură printre mușchii crescuți peste ruinele sălii tronului omului dezlipit de iluminare. Acolo unde din sângele uscat peste lame ruginite, peste cârpe, peste necuprins; ticăitul dintelui răsună ca din clopot, ca din prima poveste a umanității. Îmbulzeală în sala metroului în așteptarea secolului luminii. Poetul străvede - printre amoruri - cum simplele acorduri de liră se scurg în surdina instrumentului printre griji de du-te vino. Deodată toți aud trenul care sosește izbind, fără milă, cu larmă. Panică printre turiștii din metropolă, care mai de care mai liber să zacă în neștiință de vreo poezie. Cui să-i mai trimită, în harababura asta aievea, lirismul liniștii și umanității? Câte lire s-or fi încurcat în absurdul ăsta? Dintele bate încă a clopot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate