inima se coase cu sârmă ghimpată
nu cu mătase din astre
doar îngerii își permit să mai împartă
fire de aer albastre

vreau să îți spun cumva tot secretul
sub coaste am inima tare
în care încap uitarea, concretul
și caii din apa de mare

dar am o fisură într-o aortă
și-o cos cu un petec de lavă
căci mâna întinsă spre tine-i prea scurtă
s-ajung un pocal cu otravă