iau cunoștință de tine femeie, ești aproape, pe marginea canapelei,
mereu gata să o iei la goană, mereu fără tihnă îți este odihna,
cu trupul aplecat într-o parte, parțial îndoit, tensionat, cu papuci.
ieri, acum 15 ani, ne-am căsătorit, iubindu-ne ca doi îndrăgostiți.
sa nu uit că în buzunarul halatului tău de baie mi-am uitat un ac de cravată.

dragostea era o dresură de lei care trec prin cercuri în flăcări,
apoi veneau elefanții, care învățau să stea pe taburete cu volănașe,
fiindcă tot ce sfidează legea gravitației pare să fie ușuratic,
și tu erai tot mai mirată și încântată de spectacol, lucru frumos la o femeie,
fiindcă multe sunt blazate și cunosc toate cele pe dinafară,
ba chiar disprețuiesc ușor bunele obișnuințe și rutine ale societății.

tu nu voiai altceva niciodată, de aceea te iubeam și înmuguream
câteva magnolii rare în calea ta primăvara și mă jucam cu puii de nori roz
să vină încă o dată cupidon la tine.

tu ești exact femeia care a trecut cu mine prin cercul culorii verzi,
mai abundentă decât în junglă sau rezervații, verdele mistic al pădurii,
verdele unei veri care moare în tăcere, care închide poarta în fața ploilor,
era ca un castel din mătase de jur-împrejurul nostru, eram singuri
și vom ieși la lumină cam acum 15 ani, cu adevărul verde-n față
apoi voi căuta primii ciorchini în pârg și vom renunța la ochi și vom trece
prin ziduri dincolo de oamenii care vor să bea must,
îi vom îmbrânci și vom striga să plece,
nu contează că o dată în viață am fost răi acum 14 ani,
apoi am dansat împreună singura noastră noapte frenetică
sub fulgere și tunete și cu inelul tău cu piatră pulsând sclipitor.
ca doi actori fără talent, da, prea tineri ca să iubim scena,
prea bătrâni ca s-o ignorăm.

astăzi zodia noastră e zodia pietrei. îmi amintesc că vecinii aveau
în curte o pisică sculptată în piatră, măsura peste un metru
și pisica se juca cu o minge mare.
când eram copil, familia aceea a vandut casa și noii proprietari au vândut pisica.
tu ești femeia mea, ca o pisică de piatră, te cunosc și am trăit împreună
cu gândul la altceva mereu, ca să uităm tot ce știam pe dinafară.
dar asta a fost demult. acum doar mireasma de pâine prăjită
și gem cald de caise, ca în copilărie, sau prajitura cu migdale ca la nuntă –
toate le trecem sub tăcere și în uitare fiindcă ne iubim unul pe altul
și obiceiurile unuia sau altuia ne ajută să trăim mai precauți
buletinul de stiri al vieții noastre.