Picături grase, rotofeie
de lacrimi cad ca
niște boabe de grâne,
clipe pârguite ale
iubirii ce am trăit.
Stropii sfârâie pe talerul
încintat ce astupă
de acum inima mea.
Chipul torturat de iubire
îl las în palmele reci ca pavajele
străzii stăpânită doar de ploi,
zile în șir,
Căci eu alerg de tine și după tine,
iar gândurile-cercuri mă țin în loc.
Plouă
și îmi spală în ascuns chipul de lacrimi,
dar nu te poate șterge pe tine
de pe buzele mele.