îmi îndrept privirea spre marea de jad
să mai simt o briză dincotro vine
parc-aș fi îngropat între ceruri și iad
și oceanul îl trag peste mine

ieri eram o epavă plutind spre apus
azi sunt ancoră prinsă-ntr-o zare
nu mai știu nici eu unde e polul opus
rătăcit de busole solare

nu mai simt oceanul în artere pulsând
nici corăbii nu zăresc de aproape
doar pe tine te văd prin lunete de vânt
când o insulă crește din ape