agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-28 | |
copii eram noi amândoi, văru-meu și cu mine,
ședeam sub măr aproape goi în zilele senine. cărările nu le iubeam, căci zi de zi fugeam pe unde nimeni nu călca și chiar săream pe geam tină sau praf sau balegă uscată nu ne speriau călcâiul niciodată și nici urzicile, căutând de mură vreun crâng, sau după zidul de la șură căluții lui din plastic alb cu șa pentru vreun crăcănat ce știa-ncăleca, și soldățeii mei de-ai lui Napoleon, Bismarck al meu cu un frumos baston... jucam războiul Troiei și cel de-o sută ani, cu soldăței și monștri și hipopotami, căci Hannibal pe elefanți pusese frâul, iar noi ne tot luptam și împărțeam tot grâul furat din ferdela mătușii pentru găini și rațe, ce se plimbau încet prin curte, gogonoațe. copii eram și jocul al naibii mi-a plăcut, trișam să pierd, să îl jucăm de la-nceput. apoi duceam pe-ascuns tot grâul la bunici, tribut pentru toți porumbeii inamici, și mai furam o țâr' de lapte acru din urcior pentru motanul amiral și șchiop de un picior iar pentru calul nostru Bucefal, de vreo cinci ani, nițel nervos și tot speriat de muște și bâțani, cel ce pierdea la joc avea surpriza-n sân: vreo două-trei mere crețești, să le ascundă-n fân.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate