Mințile noastre le vrem sporite
Cât încă nu sunt moarte
Sigur odată vor ajunge ofilite
Dar poate vor ști cum să se poarte

Eu însă umbra strălucirii tale
Mă hrănesc din lumina ta mereu
Îți urmez îmbelșugata cale
Cred că știi fanul tău sunt eu

Urmașii tăi ți-au pus cunună
Și spun că poeziile tale sunt primăveri
Eu știu că tot ce ai fàcut e cu voie bună
Deoarece tu vrei cunună nu averi