zi cu răutăți,
suspine, pinteni navetiști,
aglomerație, transpirație
verbe, gesticulări sub pirostiile cu foc
ale soarelui sălbatic,
așteptarea devine haos,
vreme ucisă cu incandescența
lacrimilor de mamă,
invective ce stăpânesc cetăți
toate într-o stație de transport în comun,
nervii bordurați nasc neliniște
aruncă în aer orizontul galben,
furturi partizane,
abjecții curajoase
trec strada cu eleganță,
mulțimea cenușie cucerește troturarul
se întinde să prindă cuvintele
ce devin pradă copacilor
se coc și cad răbdătoare
într-o gramatică arhaică
ucisă și ea,
nuditatea acidă cojește pereții,
agresiunea verbală ocupă tencuiala parterului,
frica electrifică mulțimea revoltată de întârziere,
ca într-o câmpie ocupată cu migratori
se măsoară timpul cu prioritatea
unui abces dentar devenit cangrenă,
ogarul puturos, prăfuit, rupt în burduf
și mirosind a rugină umedă
traversat de decenii râncede soseste,
stația revine la mărime normală,
șirul uman, convergent, freamătă
ia cu asalt mașina,
geamurile plesnesc,
soarele respiră prin toți porii
provincia este salvată,
- avansați, avansați
mai sunt locuri în față.
ca un ciorchine ce-și trage boabele cu el
autobuzul pleacă.
avansați!