Se pare c-a venit timpul
să fiu tras la sorți
sufletele-mi par acum ape limpezi
rostogolite
peste vii și cei morți,
îmi văd numele scris
cu litere stacojii
pe frunțile oamenilor
pe pietre rectangulare, pe pereți,
nu recunosc ușile casei lăsate în urmă
și cheile timpului
sunt distanțate în cosmos
de viteza luminii,
de anii bisecți,
mă întorc
să mai văd odată soarele
și umbra roșie crescând din asfalt
iar țărâna îmi pare ținută cu ghearele
deasupra copacilor
și ruptă
din cerul înalt