Sunt sculptor vechi și noaptea mă culc în locul unde
Un bloc de piatră-așteaptă în atelierul meu,
Ca mâna-mi exersată prin ani, să îmi desfunde
Din marmura cea albă, orice-mi închipui eu...

Visai că-așteaptă-acolo, închisă-n țepenire,
O zână minunată plângând s-o liberez -
Și-atunci mi-am luat ciocanul și dalta, cu grăbire,
Și am pornit la lucru... Puteam să n-o visez?

Încep să tai. Și țăndări sar multe, zi și noapte,
Până lumina cărnii apare în profund
Și ochii-mi, sfredeli ageri, văd formele necoapte
Cum, clar, devin contururi umane ce se-ascund.

Dar, rând pe rând, sculptasem: cap, trunchi, mâini și picioare;
Când terminasem ochii, vă jur că mi-au clipit,
Iar gura-i, cizelând-o, deodată-aud: „Au ! Doaree!...”
M-am speriat de moarte și-afară am fugit...

„Nu mă lăsa, iubite, căci dragostea din tine
Mi-a dat din viața ta, dar n-am să-ți mai vorbesc...”
Așa o auzisem că strigă după mine
Și-am revenit spunându-mi c-am să m-obișnuiesc,

Căci mai aveam detalii de finisat, destule...
Când sânu-i șlefuiam, în gând i l-am sorbit;
Simțeam că sunt magnetici, că piatra-avea celule,
Părând o piele caldă sau... poate-am 'nebunit !

Păru-i curgea pe umeri ca două aurore
Ce-i dezmierdau spinarea ce revărsa minuni
Ca o Lactee Cale bombată-n dungi majore
Pe-un arc de curcubeie curbate pe genuni...

Ispititori, genunchii mișcară-ncet spre mine;
Timid, retrasem mâna de pe rozeta-n flori,
Schițând un voal subțire acoperind-o bine
Și-atent sfârșisem zona de patimi și fiori.

Statuile Venerei le-am luat drept inspirare
Spre-ai finisa tot chipul superb prin străluciri.
Perfect îmi reușiră splendidele-i picioare,
Dar zâna mea-i aparte: ea are-n ea iubiri !

Când opera-mi fu gata - ce operă măreață ! -
O admiram cu lacrimi, voios c-am terminat.
M-am învârtit în juru-i privind-o drept în față,
Iar ea, prin sfânt miracol, în zână s-a schimbat

Și-a coborât la mine jurându-mi că m-adoră:
„Stăpânul meu, îmi spuse, c-un glas de nedescris,
A ta voi fi ! De veacuri aștept această oră...”
M-a sărutat fierbinte și... m-am trezit din vis!

Buimac, deschisem ochii dezmeticiți pe dată,
Privind din pat statuia aproape terminată.


Glen Ellyn City, 16 sept. 2020