azi dimineață ochii tăi
au făcut ocolul pământului
să cântărească aproximativ
lumina și păcatele oamenilor
după chipul și asemănarea ta
apoi, urechea mea dreaptă
a început să asculte toate planetele
fremătând laolaltă
iar cea din stânga
s-a aruncat definitiv la pământ
să deslușească zgomotele venite
din lumea cealaltă

după aceea,
tote simțurile mele au început
să te adulmece, să te caute
să te înfășoare
iar cuvintele își pierdeau treptat
însușirile
oprindu-se la marginea timpului,
în spațiul
dintre pat și uitare

dar tu încă mai numărai nopțile petrecute
în stratosferă
pe degetele de la picioare
punându-le nume de pasăre,
de planetă
sau de uragane ucigașe,
întâmplătoare