Sub raza pală teatrul toamna-și ține,
Actori de frunză joacă-n roș de scene
Surzește vis tăcerilor viclene
Și oarbe-s clipe-n mințile puține.

În pergament penițele-n halene
Alungă stihul trist ce cruci deține;
Cu ale vremii sacre garanține
Vopsind secunda verbului alene.

Cortina coborând spre isc de iarnă
Speranța-i în încărunți pământ
Când sfânt de alb pe el să se aștearnă.

Zăpezi sub vorbe-n facere împlânt
Și tot privind la steaua mea-n lucarnă
Ca spânzurat de-un ram îs de cuvânt.