cartierul ascuns printre blocuri
și copaci mai bătrâni decât statuile
adună, selectează ambițiile,
ambitusul ridicat îi permite să cânte
serenade,
plictisit înșiră magazinele de-a lungul
liniilor de tren,
aplaudă cohortele de clienți mofturoși
ce ripostează violent publicității ieftine,
lasă libere arterele ce se umplu ritmic cu vehicule
fumegând în timpul ironic,
privește mușteriii din piața îmbuibată
cu victime etalate cotidianului,
împarte bucuriile pe culori ca un semafor
grăbit să înlesnească traficului clipele nebune,
în intersecții se vând știri vechi
mai proaspete decât sfârșitul lumii,
ronduri viagere dirijează existența încercuită de mari războaie,
flancul drept respiră neliniștea ploii grăbite
să se tocmească pentru o ciorbă electorală,
pe stânga bătrânii înrobiți amintirilor
pedalează la unison pe refrenul patriotic cu tendințe naționaliste,
la etaj așteptarea plânge
își ia rolul în serios să-și pregătească rufele pentru mașina
de criticat,
anarhia în straie de duminică rumegă Europa,
pensionarii își plâng pe rețete singurătatea,
dialogul le este ca un armăsar necesar existenței
le rămâne valul înspumat ce spală țărmurile,
puțini mai știu mersul pe bicicletă.