toate ale acestei vieți
se reazemă într-un amurg
muțenia surdă – preludiul ultimei zvâcniri
spre punctul terminus

nimeni și nimic nu mă mai poate atinge
dar vai! totuși cum, oare ce-o fi?
vino inconștiență și mă inundă
și amintirile mi le risipești

om nou și pământ nou
dincolo de cele înalte
oare bine-mi va fi?